Smulge-mi-aş perii din cap

Următoarele buturugi mă vor trimite la un moment dat (sper că nu prea curând) la casa de nebuni:

* refuzul lui de a mânca o piersică, doar fiindcă e puţin moale şi pare că are un punct de stricăciune.
* mâncatul (tot al lui) de pe jos, fiindcă n-are nimic.
* un umăr care mă doare din nou de câteva zile.
* Nefertiti se numeşte Nofretete.
* pastele cu prea multe ciuperci pe care le-am gătit în seara asta (aproape) degeaba.
* cele şapte mii de milioane de maşinuţe care ocupă o juma de pivniţă.
* cele treizecidecatralioane de piese de puzzle răspândite în cutii care zac pe şifonierul cumpărat la mâna a doua cu 100 de mărci, jumătate plin cu haine de nepurtat şi cu etajere nesigure.
* un "Asbildungsplatz" pentru care nu mai am timp să candidez fiindcă educaţia începe săptămâna viitoare, iar eu am descoperit prea târziu.
* debitul verbal greu de "înregistrat" şi înţeles al doamnei S de la Gesundheitsamt care îmi expune în 4 variante aceeaşi posibilitate de alegere: să mai fac şcoala o dată.

Însemnare mai nouă

Însemnare mai veche

Un oareşce dezinteres

* Iar s-a întors febra Harry Potter. Iar trece pe lângă mine. N-am văzut decât primul film. De cărţi încă nu mă simt atrasă. Nu sunt sigură dacă o să mă molipsesc vreodată.
* Ce-o avea aşa de interesant turul ăsta al Franţei? E plin de dopaţi. Inclusiv nemţi. Credeau că după scandalul recent încheiat le trece. S-au înşelat. ARD şi ZDF s-au retras de la transmisiuni în semn de protest.
* Suprarealismul lui Vian, deşi îmi vine să-l pup, câteodată mă scoate din sărite, mă oboseşte. Are un pic prea mult de "nonsens" sau mi se pare mie? Mă refer la "Iarba roşie" care e toată un complex tablou suprarealist. Îl bate pe Dali imagistic.
* Vecinului de lângă noi, turcul, îi place tare mult să vorbească despre sine. Sâmbătă (când l-a invitat D la o porţie de pui de la grătar) n-am putut să pricep (dar nici nu m-am străduit) nici măcar un sfert din cât a povestit mesenilor. Nu ştiu de ce, dar figura lui îmi inspiră neîncredere, posibil ceva pervers. Aşa că stau departe de el cât pot.

Însemnare mai nouă

Însemnare mai veche

Sfârşitul unui capriciu

L-am zărit după o veşnicie de distanţă şi tăcere. Ceva ne schimbase pe amândoi. Nu mai era el, ci doar tatăl copiilor săi, omuleţul obosit de lucrul îndelungat, dar neclintit de la îndemnul lăuntric de a-şi întinde covorul pentru rugăciuni şi cel ce îşi răsfaţă nevasta seară de seară. Îşi lăsase perciuni şi mi se scuza pentru încăpăţânarea schimbătorului de viteze şi pentru gropile din asfalt. Căldura, cearcănele şi părul dat pe spate mi-l desfiguraseră. Ne-am întors în oraşul începutului. Două café con caramel cândva. Un inel strecurat pe deget pe sub masă. Pe inel un nume corect. Dar atât de nebinevenit. Un kitsch pe care l-am acceptat cu inconştienţă. Pe care n-am ştiut, n-am vrut, nu mi-a fost dat să îl refuz. Darul unei iubiri la fel de rotunde, dar la fel de nepotrivite. Pentru care timp a existat cât să se nască şi să moară. Dintr-un vis împlinit. Dintr-un capriciu.

Însemnare mai nouă

Însemnare mai veche

Nimicuri îmbucurătoare

Evident că orice despărţire oricât de indiferentă ar părea lasă un gol peste care eventual va creşte o seamă de buruieni care să-l acopere aşa, doar de formă, dar care nu se va umple vreodată cu nimic. N-a vrut să plece până nu m-a văzut pe mine plecând. Ziua cu siguranţă nu i-a fost una prea bună, dar cel puţin se aştepta.

Şi unde nu mă trezesc azi cu D că cică au reduceri 33% la Praktiker la chestii de grădină şi că ne-ar mai trebui vreo două scaune de care anul trecut nu ni s-a făcut milă. Şi ne-am dus frumuşel, am luat scaunele, am decoperit şi o minimăsuţă pe care să sprijini berea şi cartea când huzureşti de unul singur prin grădină, apoi, hai să-mi iau şi un ghiveci de lavandă, că şi-aşa îmi doream, am mai găsit şi un trandafiraş, de-ăla mic cu flori minuscule, o culoare aşa frumoasă, că n-am rezistat şi, bineînţeles, o foarfecă de grădină, că-i musai să ai când vrei să tunzi trandafirii. Am şi transplantat lavanda. Noroc cu un vecin că are sapă. Aşa mă încântă când fac rost de câte-o floare. În câţiva ani o să am o pajişte întreagă.

To azi am copt şi prima mea pâine. Şi fancyoasă pe deasupra. Nu vreau să menţionez cât m-au costat ingredientele, oricum sunt sigură că data viitoare nu va fi prea curând. :P Reţeta? Cred că o traduc mâine.

Later edit. Iaca şi reţeta.

Însemnare mai nouă

Însemnare mai veche

Era timpul

Era ziua care trebuia. Cea a curajului. Distanţa şi timpul au avut efect. Unele lucruri trebuie să nu (mai) fie. E întristătoare despărţirea, dar şi o mare uşurare liniştea de după. Cam asta.

Însemnare mai nouă

Însemnare mai veche

O leapşă

De la Adelina. Cea mai importantă invenţie de pe pământ? Orice aparat de întoarcere (descompunere) a produsului finit la materia primă din care a fost creat. Leapşa mai departe la Ionuţ.

Însemnare mai nouă

Însemnare mai veche

Da sau ba

Unele chestii merg, altele nu, iar alea nu trebuie forţate. De pe listă se taie singure următoarele:

* orice întâlnire cu fostul profesor de germană, căruia i-am trimis o vedere din Hermannstadt (Sibiu) şi care n-a sinchisit să dea vreun semn. Abia când l-am contactat (via email) cu intenţia să trec pe la el pe la şcoală la o cafea mi-a trimis orele la care poate fi găsit, dar fără vreun detaliu concret. Un fel de "vii când vrei, mi-e complet egal", numai că omul are lecţii la orele alea, ceea ce pentru mine înseamnă "mai bine vezi-ţi de ale tale". Şi nu e aiurea senzaţia mea, fiindcă există cel puţin o dată când mi-a fost dat să aflu că nu-i place să fie contactat de foşti elevi pe care-i uită o dată cu sfârşitul ultimei lecţii. Mi se pare cumva normal, oamenii (unii) sunt agasanţi.
* orice speranţă să-mi pot practica meseria. Mă apuc de altceva. Studiile mele nu se potrivesc cu cerinţele din zonă. Astăzi am aflat printr-un raţionament rapid că nu mă numesc "Physiotherapeutin", ci "Gymnastiklehrerin". Să vedem, că se lungeşte prea mult treaba.
* orice intenţie de-a afla ce mai face S, care între timp s-a încăpăţânat să dispară de tot, inclusiv (din nou) din my friends list.

Bile albe pentru:
* tortul de cireşe cu mascarpone care se odihneşte astăzi în frigider.
* "Elevul Dima dintr-a VII-a" căreia i-a venit în sfârşit timpul.
* editura care a retipărit de curând această carte, fiindcă îmi pierdusem cumva speranţa de-a o mai găsi.
* ultimul album Travis pe care l-am cumpărat azi.
* reducerea şi chilipirul primit cadou (o brăţară pe care crecă nu ştiu dacă o voi purta vreodată) cu ocazia intrării într-un club de cliente Orsay.

Însemnare mai nouă

Însemnare mai veche

Bye bye

Credeam că n-o să mă ating de ea, dar n-am mai rezistat. Am şters iniţiala, ţi-am şters orice urmă, deci nu mai exişti.
Deşi sunt sigură (din nou) că încă mai trăieşti, dar preferi să te ascunzi.
Sper (cel puţin) în viaţa următoare să nu te mai întâlnesc, dacă nu schimbi placa.

Însemnare mai nouă

Însemnare mai veche

Lămurită şi asta

Am şi eu o slăbiciune pentru "My best friends wedding". Nu neapărat pentru drama în sine a cărei poveste o ştiu pe din-afară şi care dacă nu îmi stoarce lacrimi, îmi pune nod în gât de fiecare dată, ci pentru un fragmenţel de 30 de segunde mai de la sfârşit după care sunt realmente topită. Marşul miresei nu este clasicul şi enervantul fragment dintr-o creaţie de Mendelsshon-Bartholdy sau de Wagner, ci un imn coral a capella cu o sursă până azi total necunoscută mie. Sporovăind cu Vio pe net, în urma vizionării de ieri a nu ştiu câtei difuzări a celebrului film pe un post nemţesc, îi spun printre altele ce piele de găină îmi face acel fragmenţel şi că nici acum n-am descoperit de unde provine. Bona ideiosa. Trăiască tata gugăl. Trăiască forumurile pe care de altfel nu le suport, că uneori îţi mai furnizează şi informaţii preţioase.
Aşadar, "vinovat" este Rachmaninov căruia i-a trecut prin cap la un moment dat să compună o serie de imnuri religioase pentru ajunurile marilor sărbători din ritul ortodox răsăritean întrunite într-un album cu numele "Vespers" (impropriu numit aşa, deoarece include atât Vespers (vecernii) cât şi Matins (utrenii) şi altele). N-are rost să pierd vremea să te conving să cauţi acest album şi să-l asculţi. Merită tot efortul, fiindcă în aceste lucrări ale lui Rachmaninov nu se ascund doar acorduri pur (să le zic) religioase-bizantine, ci şi influenţe laice. Cu proxima ocazie aterizez în primul magazin de muzică şi cumpăr hrana.
Apropos de fragmentul cu pricina (cel cu pielea de găină). Dă un click pe numărul 8 undeva mai în josul paginii aici şi ascultă.

Însemnare mai nouă

Însemnare mai veche

Mărunţişuri

Apropos de străbunici şi poze.


Cel cu bicicleta e bunicul meu. Cel din mijloc e cel dispărut la Odessa, tatăl lui. Cel din stânga e bunicul bunicului.



Apropos de lada de zestre.




Alte mai mult sau mai puţin hedonisme.

Apropos de mine:

Însemnare mai nouă

Însemnare mai veche

Leapşa de la Gramo

Sunt lepşe (cel puţin una, aia cu brandurile şi o dau naibii, fiindcă nu am răbdare să fotoşopuiesc) la care până acum n-am apucat să raspund. M-am întors din crailâc şi tocmai am remarcat că mi-au dat Gramo de lucru.
Eu o să aleg o variantă shuffle dirijată, care nu e cea din leapşa, fiindcă răspunsurile mele nu ar fi niciodată aceleaşi.

Sună cam aşa:

1. How are you feeling today?
Bruce Springsteen - Back In Your Arms

2. Will you get far in life?
Great Lake Swimmers - Moving Pictures Silent Films

3. How do your friends see you?
David Gray - Say Hello, Wave Goodbye

4. Will you get married?
Friends Of Sound - Think It Over

5. What is the story of your life?
House of Pain - Jump Around

6. What was high school like?
Camera Obscura - Tears For Affairs

7. How can you get ahead in life?
Enya - New Lands

8. What is the best thing about your friends?
Caffe - I Am Yours

9. What is in store for this weekend?
Di Francesco - Francesca

10. What song describes you?
Francesco Renga - Impressioni Di Settembre

11. What song will they play at your funeral?
Donna De Lory - Samba 1 min

12. How does the world see you?
Edie - Crumble

13. Will you have a happy life?
Bruce Springsteen - Brothers Under The Bridge

Hai că se potrivesc cât de cât.
Leapşa merge mai departe la Puck.

Însemnare mai nouă

Însemnare mai veche

:P

Dacă ar fi să-mi fac griji în privinţa cutiei de scrisori mai mereu goale, de asta se ocupă în special băncile care nu uită să ne trimită periodic (şi cât se poate de frecvent) epistole amoroase parfumate si consistente.

Însemnare mai nouă

Însemnare mai veche

No, că m-am întors

Apropos de zbor: ajungem la aeroport cu cel puţin o oră şi jumătate înainte de îmbarcare (cea conformă cu modificarea survenită între timp). Zborul nostru nu figura nicăieri pe panoul de plecări. Mergem la ghişeul companiei cu pricina, de-acolo suntem trimişi la ghişeele de check-in. Acolo aflăm că decolarea se amână cu mai mult de-o oră din cauză de întârziere. La poarta de îmbarcare frecăm menta cu succes. Ceilalţi pasageri nerăbdători se strâng ca proştii grămadă în faţa biroului neocupat. Plecarea se mai amână un pic. O seamă de tâmpenii mă fac să mă gândesc că nu vedem îmbarcare în această zi. M-am înşelat, ce bine. Dar iar am zburat cu frică, deşi n-aveam motive. O tonă de adrenaline fără sens. Cred că din cauza unor idei preconcepute.

Am plecat de la 30 °C şi am ajuns la 16, de-mi tremurau ţurloaiele.

Nu m-am întâlnit cu nici-un posesor de blog. Nici că era musai, dar ori n-am prea avut timp, ori cine ar fi trebuit să mă vadă s-a dat la fund. Nu-i nimic. Mi-am băgat picioarele şi încă mi le mai bag. Pe unii nu i-am anunţat că vin, aşa că nu se ştie de trecerea mea pe-acasă. Chiar nu am cum să mă văd cu toţi.

Am luat cu mine 9 kg de cărţi. Mai puţine ca data trecută. De data asta nu ne-au mai iertat la excedentul de bagaj. 8 Euro x 5 kg. Alea sunt bărcile lui D (pantofii), 4 sticle de vin, una de miere şi una de vişinată şi alte nimicuri.
Apropos de cărţi: cât de curând am nevoie de un raft nou.

Intersecţiile bucureştene cu semafor stricat suck. Am străbătut 200m în 30 de minute. Noroc că am plecat din timp.

Mi-e un somn de nu mai pot.

Însemnare mai nouă

Însemnare mai veche

Aproape de sfarsit

Vara la tara partea a 2-a. Parca uitasem de:

* adunatura de vecini sarantoci care-l ajuta pe tata (pe bani) la diverse treburi si pe care-i regasesc periodic pe prispa la o cafea.
* lada de zestre a bunica-mii, aia veche cu picturi pe ea, plina de tot felul de stergare, camasi si alte vechituri pe care am pus-o la loc de cinste.
* visinele acre din pomul garbovit de la usa prispei.
* dezordinea si zapaceala si necuratenia unei femei simple de la tara.
* atitudinea rautacioasa a tuturor oamenilor din zona fata de (chiar) propriile neamuri.
* rautatea si snobismul unei surori invidioase.
* multitudinea de animale (invizibile) din patul din "odaia de la soba" sau alergia scarpinoasa de cauza necunoscuta care apare de cate ori ajung si eu pe-acolo.
* frigul care se lasa noaptea.

La astea se adauga mici dezamagiri personale pe care cred ca o sa le uit cat de curand. Un fel de n-am chef sa mai vad pe nimeni. Asa fac de fiecare data. Cred ca e timpul sa ma intorc acasa. Mai am doua zile.
In acest rastimp am mai tras o fuga pana la Sibiu. Fara modestie, mi-a placut centrul vechi cu exceptia faptului ca multe dintre casele acelea frumoase stau in paragina si nici nu vor fi bagate in seama prea curand. Pe deasupra, multitudnea de firmulite si magazinase care nu lipsesc nici din celelalte orase ale tarii. Am mai vizitat manastirea dintr-un lemn (unde mai fusesem deja de cateva ori) si niste neamuri din Horezu. Intamplator sau poate nu, era musai sa ajung la ei, ca sa descopar ca aveau o carte (un sf pe care l-am citit imprumutat de la cineva, mi-a placut si mi-l doream) in dublu exemplar. Nu am avut curajul sa-l cer decat cu insistenta de da niste bani pe el.
A urmat o nunta la care ne-am nimerit toti verisorii si la care am jucat toata seara.

Însemnare mai nouă

Însemnare mai veche