A trecut mai bine de o lună de când nu îmi mai vorbeşti, de când ai dispărut. Stai închis într-un birou. Îţi faci de lucru singur până îţi trece timpul, dar nu te interesează ce mai fac (vorbeşte orgoliul). Niciodată de fapt nu te-a interesat. Decât în momentul în care te-ai îndrăgostit şi nu trebuia. Întristător. Umbli aiurea pe net, te pierzi în filme, vai de capul tău, că nu poţi face nimic concret pentru tine. Rămâi fantomă, chiar dacă mă enervezi la culme! Am eu două vorbe pe care ţi le adresez cu lipsă de nădejde: eşti fenomenal, dragule, dar să fii sănătos, fiindcă fac tot posibilul să te ignor. Îmi vine să-ţi trag o mamă de bătaieee...
The Guggenheim Grotto - "And A Tear Isn't Such A Bad Thing"