Feierabend* de voie de nevoie

Că tot voiam eu să mă mai dau o dată în stambă, ieşii la câmpul muncii în stradă şi m-apucai să tund frumuseţe de gard viu, înjurând în sinea mea pe vecinul de dedesubt (ăla cu care mai şi grătărim din când în când) că s-a apucat să reamenajeze grădina şi că a făcut-o într-un mod atât de pretenţios încât nici nu-ţi mai vine să mai calci în ea, darămite să laşi resturi de gard, oricât te-ai chinui să cureţi. Aşa că luai ferăstraul, scosei cablul afară, grebla, mai înjurai o dată vecinul, fiindcă grebla mea n-are loc să strângă mizeria şi m-apucai de treabă. La ora asta, în prânzul mare şi într-o zi toridă de vară (care mâine n-o să mai fie aşa) nu e nici ţipenie de om pe stradă, dar tot mai trece câte unul chiombelindu-se la o femeie făcând muncă de bărbaţi. Tunsei binemersi un gard, eram la retuşat. Şi mă trezii că tăietoarea mea nu mai merge. Cauza am descoperit-o imediat. S-a întâmplat şi lucrul de care mă temeam (de fapt, mai mult D) la un moment dat. Am tăiat cablul. :)) Nu mai am ce face. Am strâns şandramaua, am curăţat şi am plecat acasă. Şi când mă gândesc că plănuiam să tundem şi gazonul, tot astăzi. Iar cablul nu e al nostru.

LE: Vecinul înjurat mi-a reparat cablul. :D

* Feierabend = liber (după muncă)

Însemnare mai nouă

Însemnare mai veche