:)

Încep să cred în sfârşit că entuziasmul celui ce mă lua spontan în braţe şi se învârtea fericit cu mine nu promitea de fapt nimic. Că şirul acela interminabil de săptămâni de aşteptare nu avea să aducă niciun răvaş în cutia de scrisori. Că eram doar unul dintre nenumăratele flirturi abandonate şi regăsite, fiecare în portul său. Povestea asta ar putea să se repete, dar nu mă mai tem de ea, fiindcă pe locul unde a ars a rămas o crustă impermeabilă. :)