09 decembrie 2008

Vis nou

Ai mei s-au mutat în căsuţa de la grădină. Şi-au amenajat-o, acum e locuibilă. Pentru ei doi e un cuibuşor cald şi intim. Suficient ca spaţiu, sper, cred.
Visez acum mai nou că bătrânul apartament pe care au reuşit să-l vândă acum puţin timp este încă al nostru. Că n-au plecat încă din el. Că mobila cea veche (aia pe care au scos-o deja de mai bine de un an jumate) este încă acolo, bibliotecuţa aia cu vitrină, vitrina cu veşnicele bibelouri de porţelan kitsch ignorate acolo, dulapul cu televizor pe el, masa cu mileu şi pozele noastre pe ea şi geam peste poze. Canapeaua aia din două bucăţi pliante pe care uneori visez că au reciclat-o şi au readus-o acasă de la familia de sărăntoci la care a ajuns între timp, deşi e tocită bine pe la colţuri şi mâncată de cari. Pe canapeaua aia ne dădeam noi de-a dura când eram mici. Dovada:

 
Cel mai interesant este că există persoane care încă n-au aflat că ai mei şi-au luat tălpăşiţa din cartierul ăla, deşi era unul liniştit. Aceste persoane n-au aflat absolut niciun detaliu din intenţia alor mei de a se muta. Ce farsă mişto când va veni doamna P şi va suna la uşă cum obişnuieşte ea şi va da de zugravi şi/sau de noii locatari, îmi vine să-mi râd în barbă. Am eu aşa nişte chestii cu persoanele astea. Ele fac inconştient sau din răutate sau doar din interese proprii nişte greşeli. Eu le iert cu greu pentru toate mărunţişurile astea. Am talentul să mă rup de tot de cei al căror număr de telefon (probabil nici măcar valabil) încă îmi sălăşuieşte în agendă, dar cu care n-am mai schimbat un cuvânt de ani de zile. Să fac curăţenie în friends list. Deşi... ce rost are?... Mă gândesc că poate om mai vorbi cândva. Unii îşi păstrează contactele, fiindcă fiecare dintre ele este o potenţială relaţie. Aşa mai dă om de om, când are nevoie de ceva şi cam atât. Pentru mine relaţii sunt tangenţele de moment. Prietenii de-acum nu-s neapărat totuna cu cei de mâine. Eu obişnuiesc să-mi rezolv problemele cu forţe proprii. Deci nu pentru rezolvat problemele îmi sunt prietenii. Ei doar trebuie să fie. Să-şi vorbească. Să asculte. Să ofere un umăr, o batistă. Să-şi petreacă timpul împreună. Să se hlizească. Să se iubească. Să fie generoşi.