Crăciunul înseamnă să mănânci una sau maxim două din muntele de prăjituri preparate, fiindcă mai multe oricum nu mai poţi (deşi nici nu te-ai îmbuibat în prealabil), înseamnă să primeşti o sumă generoasă de bani pe post de cadou, bani pe care îi şi plănuieşti deja pentru diverse investiţii utile, înseamnă sporovăială şi plictis şi lehamitea că va veni rapid şi ziua aia lucrătoare în care vin primii nemulţumiţi de cadourile total neinspirate pe care le-au oferit, ca să le schimbe, în care reapar clienţii de zi cu zi, cei cărora timpul de stat acasă li se termină periodic şi trebuie expulzaţi la noi în magazin ca să mai răscolească şi ei umpic până ajung să se mulţumească doar cu o pereche de chiloţi găsită chipurile în lada de 10 cenţi, dar fără preţ pe ei şi întrebând dacă şi ăia tot atât costă. Şi dacă tot dau de un asemenea chilipir cu 5 minute înainte de încheierea programului, de ce să nu se mai uite o dată în ladadezececenţi şi să găsească nişte chiloţi desperecheaţi şi evident tot fără preţ, fiindcă tot atâta trebuie să coste? Crăciunul înseamnă aceleaşi colinde mormăite fals în sânul cald (şi moale) familiei adunate în jurul muntelui de prăjituri coapte cu răbdare şi (fără) tutun.
Ce ne-a adus moşu:
Bonus: o lămpiţă de citit. :D
Prăjiturelele coapte mai alaltăieri:
O porţie de prăjitură cu cireşe şi cu condimente de turtă dulce.
Primul meu cozonac (un pic cam ars la coajă, dar pufos şi bun la gust)
Aici ar mai fi trebuit să intre tortul de brânză cu mere coapte şi cu migdale caramelizate, dar nu a fost chiar gata, aşa că poate mâine. :P
Hai, pa!
PS - ǝʇɹɐdǝp ǝp ןǝɔ 'ǝıʇ ıs ʇıɔıɹǝɟ unıɔɐɹɔ
