O secundă în plus. Ce ar mai rămâne de făcut într-o secundă? Un pas înapoi, o înghiţitură din paharul cu vin roşu, o călătorie pân la lună şi-napoi, o învârtitură de titirez, o vizită în strada care miroase a biscuiţi, o vitamină în plus din masca uitată pe faţă, un vis frumos sau două sau o mie sub plăpumioara caldă, un mănunchi de dorinţe uitate, un sărut, un, o, nişte...
Nu mai urmăresc horoscoape, fiindcă sunt invenţii pur umane. Dar nu văd de ce n-aş lăsa să îmi influenţeze viitorul prezicerile acelea binefăcătoare de mai alaltăieri care aveau o vorbă bună pentru fiecare. Un an plin de succese, trebuie doar să-mi ascult instinctul şi să trimit scrisori de intenţie. Eu nu-mi doresc (ceea ce am uitat să menţionez prin liste) decât să mă organizez ceva mai bine. Să fac ordine în mine şi în jurul meu, chiar dacă împrăştierea de care are nevoie artistul nu-mi va lăsa prea mult răgaz. Să mă împac cu mine şi cu ceilalţi. Să las din când în când mizantropismul la o parte. Să mă păzesc de rău intenţionaţi sau pur şi simplu doar "nepotriviţi". Să revăd cunoştinţe vechi şi noi. Dar mai ales să mă ţin sănătoasă.
Îţi urez un an mult mai bun decât cel ce tocmai se scurge. Dar mai ales să-ţi fie alunecarea uşoară, cum zic nemţucii.
