Desigur

Lucruri pe care le mai visez sunt strada pe care am locuit sau o stradă aproape identică, dar nu totuna cu cealaltă, blocul cu cele trei geamuri de la parter, ceva mai joase decât de obicei, străduţa cu cotitură din spate, pe unde obişnuiam noi să facem acrobaţii la bara de covoare, pe-acolo pe unde-s acum parcările aglomerate, fosta alimentară de la parterul blocului de lângă, apropos de alimentări, blocul de peste drum şi el un pic sau (doamne, încep să uit cuvinte) aproape complet (sigur există pentru asta un neologism sau ceva de genul, dar nu mi-l amintesc) schimbat. Mă visez în apartamentul vecinului de deasupra care a făcut schimb cu noi şi acum locuieşte el la parter. Idem cu schimbul de scări.

Fără nicio legătură cu asta, visez că am în grijă nişte animăluţe sau plante de care îmi aduc aminte prea târziu, suficient cât să fi murit de foame. Visez că îngrop în temelia casei sau undeva sub ea urmele (cadavrele) unei crime de care nu îmi amintesc, dar pe care e posibil s-o fi înfăptuit. Ceea ce nu îmi amintesc. Apoi visul visului în care cred că sunt trează şi că de fapt nu am îngropat nimic, dar de fapt tot e mai bine să nu descopere nimeni. E cea mai bună ascunzătoare. Chiar mi-e teamă mie însămi să sparg gresia şi să sap acolo şi să descopăr adevărul.

Fără nicio legătură cu cele de mai sus. Am pus la cale micul experiment nr 2. Îmi vine să spun, dar nu spun. Să vedem dacă merită. S-ar putea să nu. Dar l-am comis cu ochii închişi, necondiţionat, desinteresat. A fost doar plăcerea mea.

Dorinţă fatalistă şi extrem de absurdă: ori doar eu, ori deloc.

Mi-am comandat bilet de zbor pentru martie, ca să mai vin şi eu pe-acasă. Aştept în continuare confirmarea pe mail. :-| Confirmarea a venit. :D