Sub influenta adrenalinei

Am sa las posteritatii ceva pripit. Este de-a dreptul frustrant si intrigant sa dai sa intri ciocanind umil intr-o usa deschisa, iar in urmatoarele (zeci de) secunde sa ti se tranteasca usa in nas fara un singur cuvant. Eu cred ca am facut tot posibilul sa resuscitez o relatie - considerata a fi de prietenie - esuata. Declar public si cu mana pe inima ca ma opresc aici. Din acest moment eu nu mai fac nimic. Am sa fiu acuzata de neintelegere, de lipsa de rabdare si multe altele. Dar atitudinea de care ma izbesc nu se impaca deloc cu principiile mele despre prietenie. Am tot zis ca renunt si ca ma las pagubasa. De fiecare data mi-am zis sa mai incerc o data. Dar nu mai pot. Daca ti-ar pasa nu ai mai tacea ca un las, nu ai inchide usa si stinge lumina. Asta e, mergem mai departe. Separat, ca si pana acum. :( Totusi este trist in lume...