Dintr-una intr-alta fac ce fac si mai dau (chiar daca numai virtual) de cate un fost coleg din liceu sau din facultate despre care nu mai aveam nici-o idee. Acum cateva zile am reusit sa o contactez pe Irina Cristea. Irina scrie la Jurnalul. Intitial nu eram sigura daca este ea, dar nici nu mi-as fi putut imagina pe altcineva sub numele acela. Irina mi-a raspuns si am inceput sa ne conversam. Evident, despre ce puteam vorbi mai intai decat despre fostii nostri colegi? Ce a mai facut x, ca y a emigrat, ca z are un copil etc etc. Si printre altele mi-a dat si o veste trista. Una dintre colegele noastre, Mona Cusmulescu, despre care stiam vag (o auzisem o data prezentandu-se, de fapt) ca lucreaza la radio, nu mai este printre noi. Fara prea multe detalii am inteles ca totul s-a datorat unui malpraxis. Unei greseli fatale a celor ce au tratat-o. Si imi lasa aceasta veste o gaura in stomac cu atat mai mult cu cat imi amintesc cat de talentata, sensibila si buna la suflet era aceasta fata. De la ea nu mi-au ramas decat cateva poezii din perioada liceului pe care am indraznit sa le copiez si sa le pastrez inclusiv cu data la care au fost scrise. Am sa le transcriu aici pe cele pe care le am la indemana si nu am sa mai remarc decat atat: cata tristete se afla in versurile ei...
Ruga
Lumina rugaciunii
E catedrala
Asteptarilor mele
Iar in imnul sufletului
Ingerii au plans
Cu lacrimile
Icoanelor parasite
Invidie
Frustrata de
Viile culori
Ale florilor
Frunza s-a imbracat
In galben...!
De-atunci...
Paleste zambetul
Si domneste
Invidia
Cruzime
Din ochii mei
Curg lacrimi
Pe mainile
Ce-mi intineaza
Simtirea
21 martie 1996
Dumnezeu sa aibe grija de sufletul ei!
