Ultima mea zi de scoala a fost deja in urma cu 4 ani. Nu as putea sa spun ca atunci am intrat imediat in paine. Treaba asta se petrecuse deja cu un an inainte. Mai degraba urma sa-mi iau frumos talpasita de la primul loc de munca si nu neaparat din cauza ca mi-as fi dorit ceva mai mult, dar afacerea se indrepta vertiginos catre faliment.
Pacat de spatiul cu pricina si de ambianta cu care porniseram si de care m-am atasat de la bun inceput. Intr-o asemenea situatie, ca de altfel in tot ceea ce intreprinzi, ai nevoie de daruire si de multa inspiratie. Toate acestea nu vin decat cu placerea efectiva pentru munca pe care o depui. In fine. Am plecat de-acolo cu o oarecare usurare, desi urma sa fiu privata si de ultima bruma de venit. Din acel moment a inceput adevaratul calvar. Intereseaza-te in stanga, in dreapta. Intocmeste CV-uri, plaseaza-le online (incepuse deja moda asta, dar in domeniul meu inca batea vantul), mergi la primele interviuri, fa voluntariat prin spitale etc. Lipsa de incredere de sine m-a facut sa nu ma zbat prea tare. Dar nu aici am vrut sa ajung.
Ci iar sa ma intorc un pic in timp. In copilarie si adolescenta scoala se termina cum bine stii la 15 iunie. Ziua mortii poetului. De cele mai multe ori o zi senina si calduroasa.
Ziua cand deja ma stresa ideea de tema pe vacanta (mai ales la mate, unde stiam ca nu stralucesc), ziua cand ai mei planuiau sa ne duca la bunici si sa ne "paraseasca" acolo.
In ziua asta stiam ca incepe vara si imbracam cele mai adecvate hainute.
In ziua asta scoteam afara jucarii sau mergeam in parculet in moleseala amiezii si a asfaltului incins.
In ziua asta organizam serbari cu sau fara contributia dirigintei si luam premii.
In ziua asta visam sa petrec o vacanta cu cat mai multe carti citite pe care le caram in prealabil cu teancul pe unde plecam si de care uitam cand ma poticneam in primele pagini plictisitoare.
In ziua asta, de obicei, obisnuiam sa ma plictisesc ingrozitor. Cel putin asa imi imaginez acum cand privesc inapoi. Lipsa brusca a grijilor aducea deseori intrebari de genul: Si eu ce fac acum? Vacanta in Bucuresti era aproape exclusa. Aproape toti copiii erau plecati. Asa ca ni se pregateau si noua cu un oarecare entuziasm bagajele.
