Trec iarasi printr-o perioada cand am o foame de cunoastere accentuata. As vrea sa inghit cat mai multe carti, sa studiez cat mai mult la germana in particular (chiar m-am apucat de o lectie noua din cartuliile aduse de-acasa) si nu mi s-ar apleca, fiindca statul la computer imi papa aproape tot timpul necesar. Doar pentru ca nu vreau sa renunt la casti cand ascult muzica. Azi mi-am pus castile si m-am asezat la masa. Pana la urma tot e bun si masoiul asta urias pe care l-a "proiectat" baiatul. Merg ele exercitiile de germana si pe muzica.
In alta ordine de idei, iarasi sunt sub influenta intristatoare a unui vis. Iarasi m-am intalnit cu el. Mai afectuos ca oricand, l-am strans in brate si m-am incarcat cu energia lui. I-am auzit alinturile si cuvintele de dor, i-am auzit inima batandu-i in piept si aceeasi marturisire venita prea tarziu.
Prea tarziu!... Uneori imi doresc sa ma pot teleporta cu un singur gand. Sa mai fiu si pe-acasa atunci cand vreau. Dar poate e mai bine asa, fara. Altfel as ajunge unde nu trebuie. As ajunge la frustrarea dictata de autoinfranare.
