Ajungi la un moment dat cand te trezesti sa faci bilanturi. Mai mult sau mai putin constient, manat sau nu de vreun antecesor sau din dorinta de a face cunoscute niste opinii sau macar niste simple preferinte. Unul dintre locurile care inghit toate acestea fara sa comenteze este blogul.
D a descoperit si el blogul acum cativa ani, a scris ceva acolo si l-a abandonat. De cateva saptamani s-a intors la el si a inceput sa-l construiasca. Si-a pus o poza din Schwelm in topul paginii, pe margine filmele preferate (niste vechituri), cateva linkuri la fotografiile unora dintre puzzle-urile pe care le-a terminat (si inramat) si, mai nou, titlurile catorva dintre cartile preferate. Si aici am inceput sa-mi ridic niste intrebari.
Pe D il vad foarte rar citind. In biblioteca lui zac cateva carticele dintre care vreo 3 de umor, vreo 6-7 de literatura (cel putin jumatate cumparate cu mine) si restul din alte categorii. Si restul restului si cea mai mare parte din bliblioteca sunt cartile mele aduse de-acasa din Ro. Ma duce la gandul ca, in afara de ceea ce a citit pe la scoala (daca a citit de la biblioteca, fiindca parintii lui nu au decat niste carti de bucate sau tehnice si atat) si ce mai are prin raft, in bagajul lui bate vantul.
Cum as putea eu sa-mi formez atat de prematur niste preferinte in acest sens? O data cu prima carte citita (si aici ma refer stric la beletristica) sansele se impart (parerea mea) la 50%-50%. Dar urmatoarele 5-6 citite si cam atat sunt convinsa ca nu sunt suficiente sa spui imi place cutare carte, cutare autor, mai ales din perspectiva lipsei unei alte referinte cu care poti face comparatie. Dar uite ca exista persoane care citesc cateva volume, au norocul sa le placa (nu-l citez neaparat pe D) si ca sa nu ramana cu nimic de zis declara (cu emfaza) cat de mult le-a placut cartea X. Si, dupa moda, aceea poate fi de exemplu un Alchimistul sau un Codul lui da Vinci sau o alta.
De aceea nu ma abtin sa spun ca mi se pare ciudat privindu-l pe D cum declara citibile (si recomandabile) o serie de carticele nicidecum altele decat cele numarate pe degete din propriul raft. Ba chiar la un moment dat m-a facut sa rad si sa-l intreb daca nu cumva le face si inventarul...
Ca o incheiere, am sa pun la rang de citibil, blogul unei cititoare inraite care s-a hotarat sa ii terorizeze pe vizitatori cu randurile sale despre carti.
