As vrea sa pot spune totul intr-o alta maniera decat cea in care m-am invatat. M-am saturat de redactari simple si la obiect, mai ales ca visez atat de mult. Mi-ar placea sa visez si in scris.
La cursuri suntem somati sa purtam dialoguri. Cu teme. Una dintre oportunele ocazii sa-mi dau drumul la fantezie. Important este sa vorbim, sa aratam ca stim, ca putem. Pentru mine nu ar fi o problema. Am exercitiu cu vecinii.
Asa ca nu mi-ar face o mai mare placere decat sa ma abat de la subiect sau cel putin sa ma concentrez numai pe un singur aspect si sa aberez in consecinta. Cea mai mare problema o constituie partenerul de discutii. Care in mare parte e cat se poate de neinspirat.
Daca pe tema Umziehen poti vorbi despre unde poti cauta o casa noua, despre locul unde ai vrea sa te muti, faptul daca schimbi mobila sau nu, cu ce o transporti, daca renovezi sau nu, cate camere poate avea locuinta, daca vrei gradina si balcon samd, apoi cu siguranta un neinspirat ar ataca toate aceste subiecte.
Ieri am luat-o pe aratura, care la un moment dat era aproape curata nebunie. Germana mea nu era asa cum imi doream. Poate ca si excesul de zel mi-a taiat din puterea de concentrare. Incepusem sa joc teatru. Imi luam rolul foarte in serios, dar tot cred ca am luat-o pe aratura. M-a pus dracu sa fac pe egoista pana atat de aproape de absurd (nu stiu cum l-au perceput altii), incat partenera mea s-a suparat. Nu-i placea conversatia. I se parea ca am ceva cu ea. Luase totul la nivel personal. Am schimbat tonul, am deviat un pic, dar mi s-a taiat elanul (si intr-un fel poate ca e mai bine asa). Si, bineinteles, o alta limitata (conationala) nu s-a abtinut pana nu m-a corectat cand a prins ocazia.
"Wie schmeckt dir der Kuchen?" se poate exprima fara probleme si sub forma "Wie gefällt dir der Kuchen?" !!! Parerea mea.
O fi din cauza ca si eu ma amestecasem in dialogul ei? In nici-un caz ca sa o corectez (oricum ma enerveaza cand o aud vorbind, dar n-am ce sa-i fac), ci doar ca sa potentez gradul de umor pe care as vrea sa-l gasesc la oricare dintre dialogurile la care sunt nevoita sa asist si care de cele mai multe ori lipseste cu desavarsire. Nu cred ca poate sa faca diferenta.
Concluzii. Sa mai moderez nebunia? Sa renunt sa mai particip la dialogurile inchipuite? Nu prea are sens, desi sanse de a avea un interlocutor potrivit (pe aceeasi lungime de unda si la fel de inspirat) sunt infime. Pretind prea mult?
