Saptamana trecuta era vorba ca ne intalnim la o pizza. Eu cu al meu, ea cu al ei. Asa propusese conationala mea de banca. Zic bine, sa vorbesc si eu cu D si eventual te sun, nu se stie ce planuri are. Vine sambata. Pe la pranz fuseseram cateva ore plecati si nu mai aveam de gand sa iesim. Nu am sunat-o, ca nu hotarasem nimic. A treia zi, la scoala, nu ajung bine ca ma trezesc cu ea: te omor, te-am sunat sambata toata dupa-amiaza pana pe la 7 si nu a raspuns nimeni.
Imi pare rau, nu am fost acasa. D planuise deja ceva si nu mai avea rost sa te anunt. Nu a mai comentat decat ca lui barbatu-sau (nu ne cunoastem inca) i s-a dus tot entuziasmul la fund cand a realizat ca nu suntem de gasit.
Acasa l-am intrebat pe D daca telefonul nostru a fost in permanenta deschis si daca ne-a sunat cineva. Ma gandeam ca poate a inceput in sfarsit sa ma lase memoria. Numarul nu i l-am dat gresit, fiindca prima oara cand l-a utilizat a nimerit unde trebuie. Also, de data asta, minciuna la minciuna. Tzanng! Rasuna frumos paharele. :p Ea jucat teatru, eu doar am nascocit o scuza. Puteam sa dau de gol si pe ea si pe mine si sa-i spun ca am fost acasa, n-am vrut sa iesim, si nici tzaraitul telefonului nu l-am auzit...
Later edit
Pe verisorul cu multe contacte in ym si pe celalalt i-am trecut deja pe ignore list.
