N-am titlu

Cred ca una dintre cele mai urate situatii este sa constientizez in sfarsit ca ceva chiar nu e in ordine. Chestia asta nu s-ar fi putut intampla daca nu as fi incercat (si nu o data) sa duc o discutie pana la refuz, pana la momentul in care cuvintele se termina si o iau de la capat. Iar cand din toata discutia aia reiese ca aproape nimic nu e de bine (nu neaparat din perspectiva-mi), ce as mai putea sa spun? O asemenea aura negativista imi da jos toate armele. Ma epuizeaza energetic. Si nu-mi doresc asta. As vrea sa fi putut face mai multe. De fiecare data vreau asta. Abia acum cred ca incep sa ma vindec de o dependenta mai veche, poate si pentru motivul ca am abuzat de ea. Sa vedem ce-o mai fi... Refuz sa cred ca nu mai exista nici-o iesire. Pentru mine a existat una candva, dar mi-am si dorit-o, intr-un fel...