mi-am creat culcuș în iarbă și în soare
fotonii fierb caleidoscopic pe sub pleoapele superficial închise
două scântei minuscule mi-alunecă pe boltă
le văd aripile când vin să mă salute
la fel cum văd toate furnicile urcând pe piele,
fluturii, măcăleandrii și libelulele în trecere
mă mângâie o adiere, ca o confirmare
pășeam pe deal printre fânețe, lanuri și mărăcini
timpul ne trecea zăbovind întinși pe pajiște
citind, lucrând de mână, despicând nuci verzi, jucând macao,
ascunzându-ne,
bătându-ne cu apă din jgheaburile de la lac sau cu cana de la fântână
într-un dos de poiană,
ascunse de tufe și rugi de mure,
păzite de armate de cruci multicolore,
se aflau fântânile ca niște căsuțe mici cu pomelnic pe fațadă
deschideai portița,
înăuntru apa, cana și câteva broscuțe
timpul trecea până la încremenitul soarelui
și primul cânt al greierilor
cerul era portocaliu peste dealurile cu trei turle de biserică
atunci știam că trebuie să ne întoarcem
acum știu că între timp mi-am înghițit fotonii
că i-am lăsat pământului veșmântul învechit
și mă întorc din nou
din mine
20.09.2020
