mă regăsesc deseori în spații sonore
luminișuri, tuneluri, biserici, holuri înalte
acolo cânt și știu că nu sunt singură
ecoul se aude când îngerii mă îngână
ei vin primii când mă retrag în căsuța mea de melc și îi chem
vorbesc cu ei și aștept
spuneam cuiva recent că sunt convinsă de existența lor, deși încă nu îi văd
vocile lor sunt foșnete, clinchete în ureche, cântece la radio,
fraze în texte, cifre pe ceas,
atingerea lor este îmbrățișarea unei persoane dragi
mesajele lor se ascund în aceste versuri
suntem împreună ca degetele unei mâini
suntem hrăniți de aceleași prăjituri materne,
cerul și pământul,
și mă întreb de ei
ce mai fac, cum le este drumul pe care l-au ales,
tăcere, dor,
cuvinte, dor
mai am de crescut îmi spun...
ba îi vezi, dar nu știi tu, venea răspunsul
astăzi le aud vocile în psalmi cu ecouri prelungi
30.09.2020
