Am rămas gură-cască uitându-mă o emisiune pe arte.
Face parte din obiceiurile păgâne (care se numesc tradiţie) ale ocupanţilor Africii. Un obicei pe cât de vechi, pe-atât de mutilant şi absurd - tăierea împrejur a femeii (care de fapt, la momentul operaţiei, nu are drept de discernământ, nefiind decât un copil) - încă îşi mai bate joc cu bună ştiinţă (sau mai degrabă spus cu inconştienţă) de ceea ce înseamnă fiinţă umană şi mai ales femeie, aşa cum a fost ea lăsată pe pământ.
Motivul principal invocat ar fi o dovadă a fecioriei şi purităţii viitoarei mirese care se va chinui atât cu ocazia fiziologicelor procese de micţiune, eliminare a menstrei, naştere etc cât şi cu ocazia dezvirginării care va fi un adevărat calvar pentru proaspeţii căsătoriţi (poate dura şi câte o săptămână sau are nevoie chiar de intervenţia medicului, deci se-ajunge iar la un fel de tăiere), din pricina extrem de proastei cutume de a şi astupa prin diverse procedee de coasere a locului tăiat şi lăsat descoperit.
S-ar fi crezut o vreme (mult, puţin, cine mai ştie) că acest obicei de a elimina dreptul la plăcere din punct de vedere sexual al femeii îşi are de fapt origine în islam, că are la bază precepte din Coran, pe care "maestrele" tăietorese (dotate cu instrumentar improvizat din lame de ras sau mai ştiu eu ce alte cuţitaşe ruginite) nici măcar nu ştiu să-l citească, dovadă fiind poziţia sfintei cărţi total incomodă pentru citit în mâinile unei posesoare.
În urma unei conferinţe de anul trecut de la Cairo a autorităţilor religioase din zona Africii, ocazie cu care li s-a proiectat mai marilor un documentar şocant despre excizie şi despre sechelizarea unei fetiţe, au stabilit că islamul n-are nici-o treabă cu această afacere.
O mână de oameni se luptă acum deja de câţiva ani prin satele Africii să convingă prostimea de inutilitatea acestui act. Dacă nu mă înşel a şi fost interzis, deşi nu cred că există încă legislaţie solidă în acest sens.
