Nedreptate sau hazard

Printre puţinele emisiuni pe care le urmăresc la TV este una al cărei tipar a fost împrumutat deja şi de una (sau mai multe) din televiziunile româneşti. Se numeşte "Deutschland sucht den Superstar" (Germania cauta superstar). E un casting show în urma căruia se descoperă talente în materie de muzică. Au trecut de preselecţii, acum selectează pentru top 10 o dată cu care vor începe show-urile tematice. Vor fi 5 băieţi şi 5 fete. M-am uitat desigur cu mare curiozitate şi la montajele de la preselecţii, fiindcă ştiam de anul trecut câte specimene îndură acest pământ şi cât de mult curaj mai şi au acestea. Nu mică mi-a fost mirarea aseară, când puteam să pun pariu că cel puţin doi dintre nominalizaţii la eliminare făceau parte dintre cei mai buni. Între ei mai era un altul destul de slăbuţ, fără alură de superstar, dar cu faţă de Teddy Bear, chiar aşa cum a şi fost poreclit deja de juriu. Fiindcă preselecţia s-a terminat deja, de-acum două sau trei ediţii încolo numai publicul decide prin vot telefonic. Eh, de data asta (ieri adică) toată Germania urmăritoare de casting-show-uri a rămas cu gura căscată când doi dintre cei mai slabi, printre care şi Teddy Bear, au luat locul din top 10 al celorlalţi doi de care am menţionat anterior, şi dintre care unul era extrem de talentat, expresiv şi creativ. Îmi pare tare rău pentru ei. Atât de prost să fie ăla care votează un Teddy Bear plat şi neinspirat sau pur şi simplu a fost ghinion că nu există (şi nici nu cred că vor exista vreodată) suficient de mulţi adepţi ai calităţii?