Mai bine îmi văd de ale mele până atunci. Şi de noul număr din "Kochen und genießen" care îmi lasă gura apă de câte ori îl primesc.
Doamne, aşa un talent au oamenii ăştia să-şi înfrumuseţeze viaţa cu tot felul de fleacuri decorative de genul: buburuze de lemn lipite pe cărţi de vizită, flori de lavandă ataşate la bentiţa care ţine şerveţelele fantezist împachetate sau umbreluţe pe îngheţată, confetti împrăştiate pe masă, petice vesele de acoperit capacele borcanelor cu gem şi multe altele (că nu-mi vin mie în cap acum), încât nici nu ştii ce să-ţi alegi mai întâi să faci şi tu cum vezi la alţii sau prin reviste.
Câte reţete apetisante n-am găsit (mai ales că au şi poze care te îmbie) şi la care am zis "pe-asta trebuie s-o probez" şi nu le-am probat. Nu neapărat din lipsă de timp. Dar cât să mănânci? Nu ai mereu toate ingredientele la dispoziţie. Nu ai mereu chef de bucătareli complicate. Dar ţi-e drag de ele. Zici "lasă, le vine şi lor rândul", pui revista în raftul cu reţete (că doar eşti colecţionar) şi uiţi de ele până la o dată ulterioară când ţi-anunţi musafiri şi intri în criză şi nu mai ştii ce s-alegi, ce se potriveşte, ce este mai puţin costisitor, bla bla. Apropos de decoraţiuni. Ele lasă o impresie tare plăcută. Le pui pe masă, iar la sfârşit le-arunci. Gata, distracţia s-a terminat. Data viitoare altele. Mă gândesc la ăia mai pragmatici care fie le păstrează, fie nici nu se mai complică, şi-aşa sunt bani aruncaţi pe fereastră.
În rest îmi fac o căruţă de nervi cu alte mărunţişuri. Nu-i nimic, n-am timp să mă plictisesc. Am ascultat Zbigniew Preisner şi mi se părea că mai am puţin şi m-arunc de la etajul trei. Mişto, n-am ce zice, dar e depresiv subliminal. Probabil a compus pentru drame.
Sunt în dilemă dacă să mai continuu cu şapte mii de şcoli sau îmi caut naiba un job oarecare şi intru în sfârşit în câmpul muncii, că şi-aşa am nevoie de bani. Cine n-are? Sau m-apuc de făcut copii, că şi-aşa-mi trece timpul şi n-am chef să procreez Downişori pe la vreo patruj' de ani. Sau să m-apuc să produc ceva. Dar ce? Idei există, dar nu fără sacrificii şi, evident, şcoli. Tot la ele ajung...
| Însemnare mai nouă | Însemnare mai veche |
