Lucrurile se mişcă incredibil de încet. Chiar şi melcul (sau ţestoasa) face salturi uluitoare. Iar timpul, pardoxal, se scurge nevăzut şi mă trezesc după un veac că nu s-a întâmplat nimic şi e şi prea târziu. Din păcate n-am fost înzestrată cu puteri paranormale ca să-mi folosesc forţa gândului (de exemplu) şi să dau un şut împotmolirii. Aşa că aştept şi plămădesc, eventual, răbdare.