Ce-or avea, muiculiţă, toţi cei ce vor să-şi ia maşină, de imediat le zboară gândul la Autohaus-urile din Germania? Mai ceva ca la pomul lăudat! Azi mă sună o prietenă că vrea fiul ei să vină să-şi cumpere una şi că dacă aş putea eu să-l ajut, să traduc pentru el, că el nu ştie o boabă nemţeşte. Păi l-aş ajuta, cum nu? Dar mă pricep eu la maşini cum se pricepe o babă la echilibristică. Ok, să zicem că partea tehnică nu mi-ar fi rezervată mie. Dar cel mai mult mă tem de toată alergătura (care nici măcar nu ştiu exact cum vine, deşi chipurile am învăţat ceva pe la cursul ăla de integrare) care presupune achiziţia mergătoarei. Şi cel mai mult mă scot din sărite atât posibilele farse pe care le pun la dispoziţie diverşii patroni de case de maşini cât şi indolenţa unor birocraţi care tratează nişte acte cu fundul. Nu cred că mai trebuie să
amintesc de felul în care mă numesc, nici de profesia pe care am studiat-o, da?
Apropos de asta, dacă n-ai citit încă, bagă o privire
aici şi
aici.